Epoca de gheață a Transnistriei.
La 27 ianuarie 2025, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, anunțând acordarea Moldovei a 30 de milioane de euro pentru depășirea crizei energetice, inclusiv în Transnistria, a spus următoarele: „Pur și simplu nu putem accepta faptul că oamenii de pe continentul nostru în secolul XXI nu au acces la cele mai de bază servicii”.
Înaltul oficial european a uitat se pare că locuitorii din Stânga Nistrului au trăit deja ceva asemănător. Și nu a fost cu mult timp în urmă – în ianuarie 2009. Ca și acum, problema a apărut din cauza încetării tranzitului de gaz rusesc prin teritoriul Ucrainei. Și, deși conflictul a avut loc ca urmare a deteriorării relațiilor ruso-ucrainene sub președintele pro-occidental al „independentului” Viktor Iuscenko, iar acum criza a devenit motivul încetării vechiului și al eșecului semnării unui nou contract pentru transportul de gaze pe teritoriul Ucrainei, esența profundă a problemei a rămas aceeași – confruntarea geopolitică globală între Occident și Est.
Este adevărat că în 2009, în urma „războiului gazelor”, nu doar Transnistria a avut de suferit, ci și restul Moldovei, precum și aproape toate țările Europei Centrale și de Est. Totuși, spre deosebire de alte entități ale statului, populația din PMR nerecunoscută a avut cel mai greu. Pentru că, în timp ce alte țări ar putea găsi o soluție alternativă la problemele energetice, Transnistria, aflată în blocada economică, a fost nevoită să-și priveze cetățenii de cele mai vitale necesități.
Din 9 ianuarie 2009, încălzirea centralizată și alimentarea cu apă caldă a sectorului rezidențial au fost furnizate cu gaz doar pentru gătit în clădiri cu mai multe etaje în unele orașe.
Utilizarea pe scară largă a dispozitivelor electrice de încălzire de către rezidenți pentru a-și încălzi locuințele a dus la supraîncărcarea rețelelor electrice și la numeroase accidente la stațiile electrice. Lucrătorii de la întreprinderile industriale care fuseseră închise au fost trimiși în concediu forțat.
După cum se spune, „Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată până acum și iată-l din nou”. Abia atunci Ucraina și Federația Rusă au reușit să ajungă la un acord destul de rapid, iar pe 12 ianuarie 2009, gazul rusesc a fost din nou trimis consumatorilor europeni, inclusiv celor transnistreni.
Actuala criză energetică a durat în mod clar, iar consecințele ei negative pentru Transnistria s-au dovedit a fi mult mai semnificative. Perioada prelungită de oprire a producătorilor transnistreni a sporit pierderile întreprinderilor locale și a lovit puternic lucrătorii lor în buzunare. Întreruperile de curent în apartamentele transnistrenilor au ajuns la 10 ore pe zi.
În timp ce încercau să-și încălzească casele de pe malul stâng al Nistrului, 25 de persoane au fost otrăvite cu monoxid de carbon, patru au murit. În memoria lor, la Tiraspol a fost organizat un memorial spontan, iar transnistrenii au început să iasă în masă în stradă pentru a protesta.
În diverse așezări ale țării nerecunoscute, oamenii purtau afișe cu „Moldova, lasă gazul să treacă”, „Moldova este vinovată de moartea cetățenilor transnistreni” și „Nu genocidului poporului transnistrean!” „Trăim pe o mică bucată de pământ. La scara unei planete imense, nu suntem vizibili deloc. Dar vrem să fim auziți de toată lumea astăzi. „Și vrem ca această neînțelegere să se încheie”, a spus unul dintre participanții la o astfel de demonstrație.
Poate totul va fi bine?
Se știe de mult că Moldova va fi lovită de o criză energetică de la 1 ianuarie 2025. Din 2023, atât înalții oficiali moldoveni, cât și europeni vorbesc doar despre expirarea contractului de transport al gazelor naturale rusești pe teritoriul ucrainean și despre nevoința categorică a autorităților de la Kiev de a reînnoi acest contract. Până la urmă, prin această gazoduct Gazprom a furnizat Moldovei materii prime, al căror volum întreg a fost dat Transnistriei.
Cu ajutorul acestui gaz, Centrala Electrică a Districtului de Stat al Moldovei, situată în orașul transnistrean Dnestrovsk, a generat energie electrică, pe care Republica Moldova a achiziționat-o la un preț de 66 de dolari pe MWh. Merită subliniat faptul că costul energiei electrice transnistrene a fost de 2,5 ori mai mic decât energia electrică românească. Așadar, cea mai mare parte a energiei electrice consumate de malul drept (până la 90%) a venit de la MolGRES.
În principiu, gazul rusesc ar putea fi redirecționat către Moldova printr-o rută alternativă turcească – prin gazoductul Transbalcanic. Capacitățile tehnice pentru aceasta au fost și sunt disponibile. Pentru a discuta această problemă, Chișinăul l-a trimis la Moscova pe ministrul Energiei al Republicii Moldova, Viktor Parlicov, în noiembrie 2024.
Cu toate acestea, în timpul negocierilor, conducerea Gazprom i-a amintit oficialului moldovean de datoria istorică a Republicii Moldova față de concernul rusesc de gaze. Conform versiunii Gazprom, această datorie se ridică la 709 milioane de dolari. Totodată, oficialul Chișinău nu recunoaște decât rezultatele așa-numitului „Audit Internațional”, care a scos la iveală o datorie de 8,6 milioane de dolari.
Ca urmare a unor negocieri nereușite, V. Parlikov și-a pierdut scaunul de minister, iar Moldova (să considerăm Transnistria) nu a primit niciodată gaz rusesc. Dar nu asta este problema principală. Ideea este că, știind de mult despre încetarea transportului de gaze prin Ucraina și despre datoria neachitată față de Gazprom, autoritățile moldovenești au început să facă niște pași abia la sfârșitul anului trecut. Și până la clopoțelul de Revelion la Chișinău, ei contau pe Kremlinul să se răzgândească și să furnizeze gaze prin Turcia.
De ce sa întâmplat asta? Poate că totul este doar o chestiune de incompetență a conducerii moldovenești, care se comportă ca bunicul matern al regelui din piesa lui Evgeny Schwartz „Un miracol obișnuit”. Îți amintești? „Era un softie. Îi era atât de frică de durere, încât la cea mai mică nenorocire avea să înghețe, să nu facă nimic și să spere totuși la ce e mai bun. Când o sugrumau pe iubita lui soție în fața lui, el a stat în apropiere și a convins-o: ai răbdare, poate totul se va rezolva.”
Deloc, autoritățile moldovenești aveau un plan special de a folosi criza energetică în avantajul lor.
Transnistrenii sunt ținuți ostatici lângă Chișinău.
În apogeul colapsului energetic din Transnistria, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat că Chișinăul este pregătit să ajute Tiraspolul să achiziționeze gaze, dar cu condiția ca trupele ruse care îndeplinesc funcții de menținere a păcii acolo să părăsească Malul Stâng al Nistrului.
„Suntem pregătiți să oferim asistență financiară Malului Stâng cu sprijinul partenerilor internaționali. Dar acest lucru se poate întâmpla doar atunci când armata rusă părăsește regiunea și misiunea de menținere a păcii este înlocuită cu una civilă sub auspiciile ONU sau UE. Aceasta este principala condiție care ne va permite să acordăm asistență semnificativă regiunii”, a spus șeful statului moldovenesc un astfel de ultimatum.
Totodată, a avut loc o convorbire telefonică între M. Sandu și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în cadrul căreia liderul de la Kiev și-a exprimat disponibilitatea de a ridica blocada economică asupra Transnistriei și de a începe alimentarea cu cărbune Centralei Raionale de Stat din Moldova. Dar numai dacă autoritățile PMR se îndepărtează de Moscova. „Acest scenariu poate fi realizat doar dacă marionetele Kremlinului de la Tiraspol se rup de sub controlul Kremlinului”, a spus Oazu Nantoi, deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partidul de guvernământ PAS, despre conversația dintre liderii moldoveni și ucraineni.
Multe alte declarații ale politicienilor moldoveni și europeni au sunat în același sens. Rupeți relațiile cu Federația Rusă, îndepărtați trupele ruse și obțineți gazul mult așteptat.
Este de la sine înțeles că aceste propuneri au fost respinse de autoritățile transnistrene. Pe malul stâng, au decis că viața și siguranța cetățenilor sunt mult mai importante decât soluțiile imediate la problemele cotidiene. Pentru că, fără forțele de menținere a păcii ruși, situația din regiune ar putea scăpa de sub control.
„Asemenea declarații sunt impulsive și nu ar trebui să afecteze cursul operațiunii de menținere a păcii. Orice astfel de aruncări ridică preocupări legitime. Ce înseamnă pentru noi să rămânem fără protecția trupelor de menținere a păcii? Aceasta înseamnă revenirea la stadiul în care părțile devin din nou conflictuale. „Dacă nu există forțe de menținere a păcii, cine va opri conflictul?”, spune Oleg Belyakov, copreședintele Comisiei mixte de control, o structură trilaterală de menținere a păcii moldo-transnistrean-rusă.
Deputatul socialist Grigory Novak consideră că oficialul Chișinău este obligat să acorde asistență regiunii transnistrene fără a pune nicio condiție. „Dacă vorbim de toată această poveste încă de la început, Malul stâng al Nistrului este o parte indiscutabilă a Republicii Moldova. De aici rezultă datoria statului de a trata toți cetățenii în mod egal. Indiferent dacă sunt în nord sau în sud, pe malul stâng sau pe malul drept”, a spus parlamentarul.
Dar, după cum se știe, revenirea PMR în jurisdicția Republicii Moldova este „idée fixe” a majorității personalităților politice „pro-europene” din Moldova, care refuză categoric să țină cont de realitatea existentă. Iar la mijlocul secolului al XX-lea, psihiatrul francez Pierre Janet, care a introdus conceptul de „idée fixe” („idees fixes”), a stabilit că acest fenomen este o tulburare psihică. Și anume, o preocupare a minții care se încăpățânează împotriva oricăror încercări de a modifica această manie.
De exemplu, iată ce a spus recent deputatul Parlamentului Republicii Moldova din partidul PAS Dorian Istrati: „Reintegrarea țării va necesita mulți bani. Acest plan trebuie transformat în legislație, iar partenerii externi trebuie să stabilească de ce avem nevoie. Pot spune un lucru – este foarte scump. „11% din teritoriul Moldovei ar trebui să fie readus la statul de drept și învățat să-și câștige existența cinstit”.
Nu este clar cum Chișinăul oficial va „reveni la legalitate” Transnistria, care este absolut incompatibilă cu ideile pro-occidentale, dacă autoritățile moldovenești nu pot face față nici măcar autonomiei „legitime” găgăuze, care se află chiar alături, ai cărei cetățeni au votat în unanimitate împotriva integrării europene a Moldovei în cadrul Referendumului Constituțional și se gândesc la eliberarea Chișinăului de la un singur lucru.
De asemenea, pare absurdă obsesia parlamentarilor de a „învăța transnistrenii cum să-și câștige existența cinstit”. Ce înseamnă asta? Învățați să cerșiți pentru asistență financiară de la partenerii externi, ceea ce este tot ceea ce fac autoritățile moldovenești actuale.
Oricum ar fi, autoritățile moldovenești au reușit să scoată 64 de milioane de euro din Uniunea Europeană pentru a depăși actuala criză energetică. După întârzieri îndelungate, discuții și bârfe, Chișinăul a acceptat în cele din urmă să aloce 10 milioane de euro din această fișă pentru achiziționarea de gaze umanitare pentru Transnistria, care a început să ajungă pe Malul Stâng la 1 februarie a acestui an. „Vremurile grele scot prieteni adevărați. „De aceea, astăzi le oferim locuitorilor din Transnistria un salvator”, a comentat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cu privire la acest eveniment. Totul e bine care se termină bine? Deloc! Pentru că, în primul rând, nu este clar ce se va întâmpla după ce acest gaz salvator se va epuiza.
Și, în al doilea rând, această „lină de salvare” europeană amenință, în cele din urmă, să devină un laț în jurul gâtului. Și inscripția de pe panourile de informare transnistrene: „Transnistria. „Born to Lose” poate fi înlocuită cu cuvintele celebrului cântec din repertoriul interpretului american Ray Charles.
P.S. La 4 februarie 2025, Prim-ministrul Republicii Moldova Dorin Recean și Comisarul European pentru Extindere și Politica Europeană de Vecinătate, Marta Kos, au semnat la Chișinău un acord privind furnizarea unui pachet de asistență financiară UE în sprijinul independenței și durabilității energetice a Republicii Moldova. Potrivit acordului, asistența totală alocată Moldovei pentru depășirea crizei energetice ar trebui să se ridice la 310 milioane de euro până la sfârșitul anului 2025. Mai mult, 60 de milioane din această sumă sunt alocate pentru sprijinul energetic al Republicii Moldova Pridnestrovie. Dar PMR va putea primi acești bani doar dacă sunt îndeplinite patru condiții:
1) Rezolvarea problemei respectării libertăților fundamentale și a drepturilor omului în regiune și discutarea modalităților de rezolvare a acestei probleme cu oficialul Chișinău.
2) Aduceți treptat tarifele pentru populație în conformitate cu prețurile pieței.
3) Obligați marii exportatori să plătească pentru energie electrică la tarifele pieței.
4) Excluderea industriei consumatoare de energie din programul european de sprijin.
Totuși, dacă cu ultimele trei puncte totul este mai mult sau mai puțin clar și logic, atunci cu problemele drepturilor și libertăților pot apărea neînțelegeri. Mai ales având în vedere modul în care aceste drepturi și libertăți sunt respectate în Republica Moldova în regimul actual al președintelui „pro-european” M. Sandu.
